De cele mai multe ori comportamentul uman deficitar este în sine un mecanism de apărare împotriva suferinței. Motivația declanșării acestuia este una pozitivă deoarece prin acest mecanism persoana își pune astfel un scut împotriva unei suferințe prezente/reale sau viitoare/ imaginare...
De cele mai multe ori comportamentul uman deficitar este în sine un mecanism de apărare împotriva suferinței. Motivația declanșării acestuia este una pozitivă deoarece prin acest mecanism persoana își pune astfel un scut împotriva unei suferințe prezente/reale sau viitoare/ imaginare (în sensul de ”ar putea să se întâmple”). Însă nu totdeauna acest tip de apărare este benefic pe termen lung, în primul rând pentru ca este doar o formă de amânare a rezolvării concrete și în cel de-al doilea rând, deoarece declanșează prin repetitivitate, dependențe extreme de dăunătoare pentru viața și sănătatea persoanei.
Dependenţa apare din existența unui gol interior, de regulă un deficit de iubire din partea persoanelor apropiate sau un deficit de iubire față de sine (deficitul respectiv poate fi unul real sau creat de interpretarea personală) și declanșează ca atitudine cautarea împlinirii prin mijloace exterioare. Persoana simte revoltă față de faptul că ceea ce este în exterior nu-i satisface nevoie, dorințele, așteptările. Deoarece persoana nu se iubește/acceptă așa cum este, dezvoltă o dificultate în a avea grijă de implinirea propriilor nevoi, o dificultate în a-și asuma reponsabilitatea decizională și comportamentală în construcția propriei vieți așa cum și-o dorește. Senzația interioară este că o viață frumoasă depinde de ceea ce este în exterior, de oameni și de acțiunile lor, de locul în care trăiesc, de ”noroc”, ș.a.m.d.
Dependențele sunt:
1. Psihice - dorința compulsivă de a consuma anumite substanțe sau dorința de a repeta anumite comportamente pentru a obține starea de bine .
2. Fizice - apariția unor simptome specifice în momentul în care organismul simte lipsa substanței sau a comportamentul adictiv.
Persoana care alege să se lase controlată de o substanță sau un comportament pentru a înlătura disconfortul psihic, trăiește senzația iluzorie de siguranță, senzația că trăiește într-o lume fără probleme.
Consumul de substanțe și repetitivitatea unor comportamente, stimuleaza eliberarea în creier a unor substanțe chimice, interpretate de corp ca ,,răsplată” și induce starea de bine de moment. Dependența apare atunci când corpul este învățat cu ”răsplată” chimică rapidă și fără efort, se obișnuiește leneș, cere din ce în ce mai mult și simte din ce în ce mai mare dificultatea de a-și produce singur substanțele necesare stării de bine.
În mare vorbind, atunci când persoana percepe o lipsă emoțională, în funcție de specificul ei putem observa următoarele tendințe:
1. Pe lipsa de iubire poate apărea dependența de mâncare.
2. Pe respingerea dorințelor (din partea altora sau autorespingere) poate apărea nevoia de dulciuri.
3. Pe reprimarea emoțiilor poate apărea fumatul.
4. Pe lipsa de acceptare, apreciere, încredere în sine poate apărea dependența de jocuri de noroc.
5. Pe senzația că nu-și găsește locul în societate, în propria viață, persoana încearcă să fugă de realitate și caută să fie în alta ”lume” mai bună. Pe acest fundament poate apărea consumul de droguri, alcool sau dependența relațională.
Persoanele care declanșează dependențe, pot alege să se plângă în continuare pentru lipsa de sens a vieții și golul interior resimtit, să dea vina pe exterior pentru aceste senzații și să aștepte în continuare rezolvarea de la ceilalți, sau pot alege să dea startul la o nouă viață, eliberându-se și construind atitudini și aptitudini personale pe care să se bazeze.
Pașii importanți pentru ieșirea din aceasta capcană a minții sunt:
1. Conștientizarea și acceptarea faptului că există o situație deficitară, respectiv instalarea unei dependențe.
2. Căutarea unui ajutor specializat.
3. Acțiunea, adică urmarea pașilor necesari pentru schimbare.
Capacitatea noastră interioară de a fi creativi ne determină să găsim metode pentru a ne lupta cu lucrurile mai putin neplăcute din viața noastră, pentru a face fata emoțiilor interioare de inutilitate, nesigurantă, frică, furie, rușine, neputintă, etc., temerii că nu suntem suficient de “buni”.
Așa cum creativitatea poate duce la dezvoltarea unor acțiuni nepotrivite, tot ea, orientată într-un sens productiv, ne poate oferi soluțiile pentru îndepărtarea situației sau stării neplăcute.
Propunere pentru redefinirea ta:
Un instrument simplu dar foarte eficient propus de Neuro-Programarea Lingvistica (NLP) este procesul de recadrare (reframing) prin care o situație sau un comportament, privite din altă perspectivă pot aduce o interpretare diferită, respectiv o emoție diferită. Această schimbare ne pune pe drumul găsirii de răspunsuri și soluții benefice pentru schimbarea situației percepute ca deranjantă.
De exemplu:
Gând: ”dacă spun celorlalți că mi-e teamă de un lucru, vor crede că sunt o persoană slabă!”
Recadrare: ”dacă spun celorlalți că mi-e teamă de un lucru, vor fi bucuroși să interacționeze cu o persoană sinceră, se vor simți relaxați și înțeleși (pentru că au și ei fricile lor) și vor fi mai deschiși să comunice și poate chiar să găsim împreună soluții pentru starea de bine!”