Atunci când emoțiile se acumulează în ființa noastră, datorită unei atenții sporite și a timpului îndelungat de menținere a agitației mentale, ele se manifestă adesea prin declanșarea de anxietate și atacuri de panică...
Atunci când emoțiile se acumulează în ființa noastră, datorită unei atenții sporite și a timpului îndelungat de menținere a agitației mentale, ele se manifestă adesea prin declanșarea de anxietate și atacuri de panică (ca reacție la frică, îngrijorare), prin depresie (ca reacție la tristețe, neputință, stimă de sine scăzută, pierderea încrederii în oameni, viață, rezolvare), probleme psihice (ca reacție la suspiciune nejustificată, orgoliu, inflexibilitate, neacceptare, neiertare) deoarece ființa noastră are nevoie, conform instinctului de supraviețuire, să găsească un mod, chiar forțat, de a descărca ceea ce este periculos pentru organism.
În cazul în care această acumulare depașește pragul de suportabilitate, capacitatea de descărcare instinctuală a organismului ajunge în planul fizic și încep să se manifeste tot felul de afecțiuni, de la cele mai ușoare până la boli grave. Totul depinde de timpul mental și comportamental acordat emoției respective și de intensitatea emoției. De regulă, procesul necesită ani pentru a ajunge în planul fizic.
Procesul de somatizare (gr.”soma”= corp) este astfel răspunsul corpului fizic la modul nostru de gândire!
Rostul bolilor fizice este acela de a ne conștientiza asupra suferinței sufletești și necesității vindecării ei. Suferința interioară este declanșată la rândul ei de un anumit tipar de gândire pe care-l putem descoperi decodificând mesajul afecțiunii din planul fizic, deoarece fiecare loc din corpul nostru corespunde în mod precis cu un anumit tip de gânduri.
Putem alege să vindecăm efectul fizic al gândirii negativiste, prin medicație sau intervenții chirurgicale (extreme de importante atunci când planul fizic a fost profund afectat!) sau putem explora mai mult, ascultând mesajul specific pe care vrea să ni-l transmită boala și eliminând tiparul de gândire declanșator pentru a evita posibilele recidive!
Principalele emoții care pot cauza boli în planul fizic sunt:
1. Frica – o îngrijorare simțită în legătură cu un pericol real sau imaginar
Persoanele care simt frică sunt tensionate, lipsite de curaj deoarece simt vulnerabilitate interioară, sunt focalizate mai degrabă pe așteptările celorlalți decât ale lor, simt că nu se pot baza aproape pe nimeni și nimic.
Frica neprelucrată se manifestă la nivelul stomacului și al rinichilor, zona lombară, uneori și la nivelul gâtului dacă are legătură cu ceva ce vrem să spunem pentru că este important.
2. Neiertarea - apare ca o incapacitate de a merge mai departe, de a înțelege că oamenii sunt supuși ”greșelii”
Persoanele care nu iartă pe cei care le-au făcut rău, au în minte faptul că, dacă ii iartă este ca și cum le-ar accepta și încuraja comportamentul defectuos sau că răul produs nu se mai poate repara. Nu este vorba nici de acceptarea comportamentului, nici de încurajarea lui, ci de liniștea interioară personală care decurge din eliberarea minții de imaginea ”răufăcătorului”, de atenția acordată propriei sănătăți și de direcționarea minții către căutarea de soluții. Uneori da, un rău produs nu se mai poate repara concret pentru că nu putem da timpul înapoi, dar putem învăța să ne bucurăm de viață în continuare făcând lucruri noi.
Neiertarea slăbeşte sistemul imunitar şi aduce boala în general în întregul organism și în mod particular, partea afectată este inima.
3. Furia – o încărcare emoțională spontană izvorâtă adesea dintr-un sentiment de neputință de a mai schimba ceva sau de a accepta o situație de viață
Persoana se simte invadată de ceva sau cineva, se opune la anumite constrângeri venite de la o persoană sau situație, uneori se agață cu disperare de propriile convingeri, gândurile se amestecă, devin confuze.
Atunci când descărcarea emoțională este reprimată sau exagerată, furia se manifestă adesea în planul fizic la nivelul ficatului, în special dacă are legătură cu critica celorlalți, deoarece acest organ are rolul de a neutraliza. Se mai poate manifesta la nivelul capului, cefei și picioarelor dacă are legătură cu neacceptarea, la nivelul stomacului dacă are legătură cu neputința, la nivelul mijlocului (spate) dacă are legătură cu lipsa de flexibilitate sau poate declanșa chiar infecții în corp.
4. Nesiguranța – apare atunci când ne lipsesc certitudinile (real sau imaginar) sau când ne pierdem încrederea în capacitățiile noastre
Persoanele nesigure (cu încredere scăzută în sine), pun totul sub semnul întrebării, rămân în tipare vechi de comportament și gândire pentru că au fost ”testate” de alții, au o capacitate scăzută de discernământ și caută confirmări de la ceilalți pentru fiecare pas pe care-l fac.
Nesiguranța se manifestă în planul fizic la nivelul stomacului, genunchilor, gleznelor, coloanei vertebrale, umerilor, gâtului (daca este legată de credința că ar putea spune ”prostii”).
5. Rușinea – declanșată de credința legată că părerea celorlalți este decisivă pentru a fi validat ca om în toate aspectele vieții
Cei care trăiesc sentimente de rușine simt că ceilalți îi judecă, că nu sunt suficient de buni, puternici, inteligenți, informați, etc. Prin această atitudine ei pun pur si simplu puterea lor interioară în mâinile celorlalți!
Rușinea afectează pielea, stomacul, picioarele, coloana vertebrala.
Gândirea preponderent negativista, respectiv emoțiile declanșate datorită acesteia, ne pun în postura de a aștepta rezolvarea de undeva din exteriorul nostru. Cu cât aşteptăm mai mult din exterior, cu atât mai puternică va fi tristețea, furia, revolta, frica sau nesiguranța atunci când nu primim. Cu cât depindem mai mult de a primi din afara noastră, cu atât manifestăm mai puţină iubire față de ființa noastră, iar rezultatul va fi supărare şi boală, deoarece lipsa de iubire față de sine este de fapt o negare efectivă a ființei noastre, iar creierul îi transmite corpului tău fizic că nu-l mai dorești!
Ce înseamnă să te iubești pe tine? Poate ai tendința să crezi că această atitudine presupune egoism, neglijarea nevoilor celorlalți, orgoliu ș.a. asemenea. Nu are legatură cu aceste atitudini (care și ele in exces sunt aducătoare de boală!), ci se referă la a învăța să-ți accepți, respecți și iubești corpul care ți-a fost dat ca vehicul pentru a-ți împlini dorințele și menirea, menținându-l curat, sănătos, hrănit echilibrat, odihnit, relaxat suficient. Are legătură cu a învăța să-ți respecți nevoile și dorințele sufletului care, de cele mai multe ori se manifestă din postura copilului care are nevoie de iubire, acceptare, susținere, imbrățișare, joc, râs, bucurie, plăcere, prieteni, care-și dă voie să viseze liber, să trăiască și acționeze ca și când visul lui ar fi singurul lucru cu adevărat important!
Atunci când boala decide să se manifeste în corpul nostru ca un avertisment pentru a schimba modul de gândire, cel mai sigur și util lucru pe termen lung este să mergem pe firul timpului pentru a schimba percepția și emoția din acel moment care a declanșat boala. O abordare foarte bună în acest sens este lucrul cu linia timpului propus de neuro-programarea lingvistica (Timeline therapy).
Învață să te iubești, adică să te accepți, încurajezi, îngrijești, visezi, faci ceva concret pentru visul tău!