Tipărire
Accesări: 7672
 flexibilitatea
 

Una dintre premisele Neuro-Programării Lingvistice arată că: "persoana cea mai flexibilă controlează întreg sistemul". Această premisă stă în strânsă legătură cu principiul ecologiei în cadrul unui sistem, adică respectarea modului în care deciziile și acțiunile noastre influențează persoanele din jurul nostru și cum se reflectă acest lucru înapoi la noi.

Este bine ca, pentru început, să definim termenii "sistem" și "control" ca să înțelegem la ce anume se referă acest principiu.

Virginia Satir, promotoarea terapiei sistemice, aduce în discuție pentru prima dată ideea de “sistem” și evidențiază faptul că fiecare dintre noi, deși suntem ființe individuale cu nevoi specifice și cu un mod specific de a interpreta și aborda viața, este important să luam în calcul și faptul că facem parte din mai multe sisteme care ne influențează și pe care le influențăm. De exemplu, facem parte dintr-o familie, dintr-un grup de prieteni, dintr-un grup alcătuit din colegii de școală sau de serviciu, dintr-un cuplu ș.a.m.d. Noi înșine funcționăm ca un sistem alcătuit din minte, trup și suflet. Fiecare parte a sistemului, atunci când produce o schimbare individuală, produce o schimbare și la nivel de sistem. Schimbarea produsă în sistem se reflectă din nou asupra noastră.

A "controla" sistemele din care facem parte înseamnă a reuși să producem schimbări benefice atât nouă cât și celorlalți membrii ai sistemului (respectarea principiului ecologiei). Acest lucru presupune flexibilitate în privința credințelor, comportamentelor, obiectivelor și mai ales a modalității de atingere a lor, astfel încat modul în care-i influențăm pe ceilalți să fie unul constructiv și creator de stare de bine, cel puțin atâta timp cât ne dorim ca acel sistem să rămână în continuare în echilibru în viața noastră.
 

Ce se întâmplă de fapt atunci când manifestăm flexibilitate?

Manifest flexibilitate atunci când dau voie schimbării să se producă și îmi folosesc creativitatea pentru a găsi o modalitate de schimbare potrivită atât mie cât și persoanelor din cadrul sistemului. Manifest flexibilitate atunci când imi dau voie să văd situația și din perspectiva acestora. Dacă EU mă schimb și-ți dăruiesc alt comportament, alt tip de gândire și emoții diferite, TU îmi răspunzi diferit față de trecut, deci și TU te schimbi! Dacă ceea ce schimb și dăruiesc EU este benefic pentru creștere și învățare, Eu mă schimb în bine, TU te schimbi în bine, deci creștem, învățăm, evoluăm și sistemul în sine devine mai performant și mai plin de resurse!

Observați că am spus “benefic pentru creștere și învățare”, nu neapărat “plăcut”, deoarece, de multe ori, suntem prinși în ideea că-i putem supăra pe ceilalți dacă decidem să gândim și să acționăm diferit. Posibil să-i supăram de moment dacă asta înseamnă să-i scoatem din zona lor de confort, dar, dacă schimbarea pe termen lung este benefică pentru toți cei implicati, atunci este o decizie bună! De multe ori zona de confort are legatură cu ceva vechi, perimat, care nu mai este de actualitate, nu se mai potriveste noilor cerințe, deci nu mai este funcțional!

Este de dorit să rămânem în atenție cu persoanele inflexibile, indiferent de domeniul în care le întâlnim și indiferent de rolul pe care-l joacă în viața noastră! Deoarece vor face tot ce pot ca să ne țină pe loc, să ne pună bariere pentru a ne opri din creștere, învațare și evoluție. Sunt persoane care o fac conștient, datorită propriilor frustrări interioare nerezolvate, deoarece propria suferință te împiedică să poți fi îngăduitor, darnic, iubitor, fexibil. Sunt și persoane care o fac înconștient, de exemplu un părinte care crede că, dacă-și critică copilul, îl va motiva să exceleze, deoarece așa a fost și el crescut și nu-și dă voie să pună măcar la îndoială validitatea acestei metode.
 

Cum recunoaștem persoanele inflexibile? De obicei ele sunt:

1. Persoanele care merg pe ideea că ”așa se face!”, de cele mai multe ori fiind vorba în realitate de ”se face ca mine pentru că așa zic eu!”, fără să aibă o bază concretă pentru acest aspect. Vor invoca scuze ca profesionalism, eficiență, tradiție, modele ș.a. pentru a-și justifica rigiditatea și lipsa de dorință de a face lucrurile și altfel, de a învăța și promova noi modele, de a evolua.
Cum facem diferența între realitate (chiar e bine să facem “așa”) și scuzele care maschează adeseori incompetența celuilalt de a evolua? Este destul de ușor, deoarece, de obicei cei care invocă scuze “principiale” sunt primii care le-au încălcat în viața lor și le încalcă în continuare, chiar în timp ce le invocă. Sunt acele persoane care încalcă exact “regulile” prin care decid ei că TU nu ”corespunzi”! Este de ajutor să observăm și să analizăm faptele lor, nu vorbele!
 
2. Persoanele care spun "nu e bine" fără să-ți arate prin propriul exemplu cum e "binele" la care se referă ei, deci din nou își găsesc scuze pentru inflexibilitate!
 
3. Persoane care spun "nu știu", fără să facă ceva concret pentru a învăța și exersa noi aptitudini.
 
4. Persoane care spun "nu pot", fără să facă ceva concret legat de aspectul respectiv.
 
5. Persoanele care spun "în glumă" că s-au săturat de reguli "politically correct" pentru a-ti crea intenționat senzația că sunt flexibile! Poți ușor observa că prima persoană pe care vor aplica "flexibilitatea" (vezi rigiditatea și incorectitudinea) vei fi chiar TU, cel care tinzi să te bucuri o clipă să cunoști pe cineva atât de deschis/flexibil! Pentru că o flexibilitate sănătoasă înseamnă de fapt atenție la ecologie, adică la bunul mers al sistemului direct influențat, înseamnă atenție ca fiecare participant la sistem să aibă un beneficiu (câștig - câștig), înseamnă să devenim capabili să găsim cea mai bună variantă atât pentru binele nostru cât și al sistemului.

Lipsa de flexibilitate (strădania de a fi ca noi cu orice preț pentru că așa vrem, credem sau ne-am obișnuit) exersată mult timp, se poate manifesta printr-o incompetență chiar în domeniul în ne dorim să fim competenți și așteptăm ca și cei din sistemul respectiv să fie competenți. Putem crea astfel un dezechilibru iremediabil în sistem!

Ce avem de făcut? Două lucruri de bază: să ne întrebăm cât de importante sunt pentru noi sistemele din care facem parte și, dacă ne-am străduit suficient să găsim o variantă - respectiv să fim noi înșine deschiși la o schimbare atunci când ceea ce este vechi nu mai este funcțional - pentru ca lucrurile să rămână în echilibru pentru toți cei implicați.